Tu cât de bine ești defapt?
Pentru că și tu ai spus „bine” când, de fapt, nu erai. Și tu ai tras aer în piept, ți-ai reglat expresia feței și ai servit replica aia scurtă, ca să nu deschizi o ușă pe care nu aveai chef s-o ții larg deschisă. Și tu ai fost acolo – în punctul ăla unde simți că ai prea multe de spus, dar nu știi dacă cineva chiar vrea să asculte.