Iacob Coman & Mihai Neamțu despre F. M. Dostoievski, Frații Karamazov
Frații Karamazov este o carte esențială a canonului occidental. Cei mai importanți critici literari, între care și exigentul Harold Bloom, consideră că ar fi indicat ca ea să se numere printre operele fundamentale ce trebuie citite într-o viață de om. Acest roman figurează pe toate listele de „mari cărți” alcătuite de autoritățile competente din domeniul literaturii, și nu numai. Cartea începe prin a ne vorbi despre un moșier și anticipează moartea lui tragică. Naratorul este omniscient și relatează cinematografic ceea ce se întâmplă în familia Karamazov, care are multe trăsături similare familiilor moderne. Este o familie aflată în criză, bântuită de patimi, de căutări, de neliniști. De la început aflăm că Fiodor Pavlovici, „care nu era doar o canalie și un desfrânat”, ci și un „om absurd”, a murit în împrejurări deloc limpezi. Moartea lui a stârnit foarte multă vâlvă în jurul său și al familiei sale. Întrebarea care se naște automat în mintea cititorilor și care ne va urmări o bună parte din carte este: cine l-a ucis pe Fiodor Pavlovici? Fiodor Pavlovici este personajul-cheie al operei, dedat certurilor și patimilor, ceea ce îl face extrem de modern. Pe cât este de gălăgios, de strident și de desfrânat, pe atât este de absent în viața copiilor săi, căci aflăm că se descotorosește de ei rând pe rând.