EP 148: Constant și Madame de Staël
Constant și Madame de Staël se află în miezul tensiunii dintre idealurile Revoluției și dezamăgirile epocii napoleoniene. Amândoi gândesc libertatea, nu ca abstracție juridică, ci ca experiență vie, mereu negociată între rațiune, pasiune și istorie. Dacă pentru Constant libertatea individuală este o valoare modernă, diferită de participarea colectivă din cetatea antică, pentru Madame de Staël libertatea e și o formă de rafinament interior, de autonomie spirituală care se exprimă în cultură, literatură și sensibilitate morală.În fața autoritarismului, fie el jacobin sau imperial, amândoi devin apărători ai pluralismului: al opiniilor, al gusturilor, al formelor de viață. În scrierile lor, politica nu poate fi despărțită de morală, iar morala nu poate fi desprinsă de individul concret, cu trăiri, îndoieli și memorie. De aceea stilul lor e adesea literar, confesiv, polemic. Nu sistematic, dar profund.Constant analizează pasiunea politică și slăbiciunea voinței, construind o viziune liberală temperată, conștientă de fragilitatea umană. Madame de Staël recuperează gândirea germană, de la Kant la romantici, și o pune în dialog cu tradiția franceză, întemeind un adevărat cosmopolitism intelectual. Ea deschide literatura către idei, iar ideile către sentimente.