Eva - Lucian Blaga
Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi c-un glas ce răsună de printre frunze ca un clopot de argint. Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi şi ceva la ureche încet, nespus de încet, ceva ce nu se spune în scripturi. Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume cu toate că asculta şi el. Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam. De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină şi-şi miscă geana parca-ar zice că ea ştie ceva, ce noi nu ştim, ce nimenea nu ştie, nici Dumnezeu chiar.