Dr. Iubire-Stranie sau Cum am învățat să nu mă mai îngrijorez și să iubesc evoluția naturală în antropologie – RADU UMBREȘ

Antropologia socio-culturală fie privește evoluția naturală a speciei umane cu aprehensiune, fie o ignoră cu desăfârșire. Pentru unii cercetători, evoluția naturală a speciei Homo Sapiens este un fenomen real dar ontologic separat de obiectul de studiu al antropologiei – societatea și/sau cultura. Pentru alții, ideea de evoluție naturală evocă temeri (uneori justificate) legate de naționalism, rasism, colonialism, eugenism, discriminarea femeilor sau a persoanelor marginale, sau alte mișcări bazate pe ideologii (pseudo)științifice ce au clasificat oamenii în categorii sau ierarhii, justificând superioritatea unora asupra altora. Voi descrie în acest eseu propria mea traiectorie de la ignorarea și aversiunea față de naturalismul evoluționar în științele sociale la o îmbrățișare entuziastă dar reflexivă a teoriilor evoluționiste pentru explicarea fenomenelor ce m-au fascinat ca antropolog. Călătoria va trece prin teorii clasice din științele sociale precum funcționalism, marxism, simbolism sau teoria alegerii raționale, arătând cum toate mi-au adus ceva folositor însă fiecare a fost, finalmente, profund nesatisfăcătoare ca explicație profundă a culturii și a societății umane. Lucrurile au început să se lege atunci când întrebările mele privind moralitatea, relațiile sociale de (ne)încredere, flexibiitatea rudeniei între limite universale sau privind variația reprezentărilor culturale au fost redefinite într-o cheie naturalistă. Atunci când am înțeles că adaptările prin selecție naturală nu au acționat doar de la gât în jos, când am conceptualizat ideile și comunicarea ca fenomene materiale, când am făcut distincția clară între planul normativ și cel descriptiv, am încetat să ma mai îngrijorez privind pericolul evoluției naturale. Dimpotriva, am găsit în antropologia biologică și în psihologia evoluționistă niște repere teoretice și metodologice fără de care probabil aș fi abandonat cariera de antropolog.În lectura actorului Daniel Popa, cu o ilustrație de Andrei Nicolescuhttps://antropedia.com/sfertulacademic/radu-umbres-dr-iubire-stranie-sau-cum-am-invatat-sa-nu-ma-mai-ingrijorez-si-sa-iubesc-evolutia-naturala-in-antropologie/

Om Podcasten

Sfertul Academic este un proiect editorial digital care aduce împreună cercetători din științele sociale, actori și artiști ilustratori cu scopul de a populariza antropologia, oferind publicului larg acces la resurse fundamentate teoretic și înrădăcinate în cercetări de teren aprofundate, care de regulă au o circulație limitată la comunitatea academică. Apărută în anul 2020, colecția de debut a platformei Sfertul Academic reunește contribuțiile a 37 de cercetători din științele sociale, 13 ilustratori și 2 actori și cuprinde 40 de articole, fiecare dintre ele însoțite de versiunea podcast și de o ilustrație inspirată din conținutul textului. Temele abordate pun în lumină concepte centrale din teoria antropologică, cum ar fi: ordine morală, structură și agentivitate, cultură materială, relații de putere, relații de schimb, sisteme de cunoaștere, gen, identitate, sine și societate. Totodată, aduc perspective noi asupra unor subiecte familiare, de actualitate: mediu, migrație, inegalități sociale, privatizare, dezvoltare personală, turism, și altele. Nu în ultimul rând, dezvăluie lumi sociale mai puțin cunoscute, din România, dar și de peste hotare: Egipt, Ghana, Japonia, Rusia sau Abhazia sunt doar câteva dintre locurile pe care ni le aduc mai aproape cercetările incluse în acest volum digital. Celor 40 de articole publicate li se adaugă o nouă serie de 60 de materiale originale, pe același format: text, podcast și ilustrație, care vor fi publicate în intervalul ianuarie 2022 - mai 2023. Sfertul Academic este un proiect al start-up-ului de cercetare socială Antropedia, cofiinanțat de AFCN, inițiat și coordonat de Maria Rădan-Papasima. Coperta colecției este realizată de Alexandru Nimurad.